"O echipa de experti in slujba inimii tale"

Cum sa ai o inima sanatoasa
Noua ne pasa de sanatatea ta
Oferim cele mai bune solutii

CE ESTE CARDIOPATIA ISCHEMICA?

Cardiopatia ischemica este o afectiune cauzata de modificari la nivelul vaselor de sange care iriga muschiul inimii (miocard), respectiv la nivelul arterelor coronare. Acestea sunt reprezentate de catre artera coronara stanga (care se imparte ulterior in artera descendenta anterioara si artera circumflexa), respectiv de artera coronara dreapta, care iau nastere la originea aortei si asigura inimii oxigenul si substantele nutritive necesare in vederea indeplinirii functiei de “pompare” a sangelui in intreg organismul.

Cauza principala a cardiopatiei ischemice este reprezentata de stenoze (ingustari), cel mai frecvent aterosclerotice (prin depuneri de grasime), la nivelul peretilor arterelor coronare, acestea putand evolua fie progresiv, cu ingustare treptata si angina pectorala, fie brusc, cu ruptura unei placi de aterom instabile si tromboza supraadaugata, manifestata prin aparitia infarctului miocardic acut.

Consecinta aparitiei stenozelor la nivelul arterelor coronare este reducerea fluxului sangvin si, implicit, a aportului miocardic de oxigen in teritoriul afectat. Daca in conditiile unui aport normal de sange muschiul cardiac si inima ca intreg pot asigura o functionare adecvata a organismului in conditii extrem de variate (ex. de la repaus, cu o solicitare minima, pana la eforturi fizice intense, cu solicitare maximala), situatia se schimba in conditiile aparitiei ingustarilor semnificative ale arterelor coronare. Astfel, daca o stenoza relativ redusa (cu o ingustare a lumenului arterei coronare afectate sub 50%), poate fi compensata prin mecanisme specifice si poate ramane asimptomatica, stenoze mai accentuate pot duce la un aport insuficient de oxigen in conditii de solicitare (ex. efort fizic, tahicardie etc.) si la aparitia anginei pectorale. Pe masura agravarii gradului de stenoza, se poate asocia si o agravare a simptomatologiei, cu aparitia anginei la eforturi progresiv mai mici, ulterior si in repaus.

Angina pectorala. Forma tipica de manifestare a cardiopatiei ischemice este reprezentata de angina pectorala, care se defineste ca o durere in piept, adeseori in spatele sternului (retrosternal), resimtita ca apasare, strivire, junghi prelungit, ce poate iradia in bratul stang (tipic), umeri, mandibula, spate, aparuta in conditii de efort fizic, stres emotional, dar uneori si in repaus, si care se amelioreaza sau dispare in repaus sau la administrarea de nitroglicerina sublingual.

Pe de alta parte, ocluzia (obstructia, obliterarea) unei artere coronare, conduce in majoritatea cazurilor la intreruperea brusca si brutala a circulatiei (si, respectiv, a aportului de oxigen si nutrienti) intr-un anumit teritoriu miocardic, cu aparitia, in absenta unei interventii medicale rapide, a necrozei (moartea celulelor miocardice), fenomen denumit infarct miocardic acut. Infarctul miocardic acut reprezinta o urgenta medicala majora si se manifesta cel mai frecvent printr-o durere in piept extrem de puternica, prelungita, ce poate aparea atat in conditii de efort cat si in repaus si care nu cedeaza (uneori este posibila o usoara ameliorare temporara) la administrarea nitroglicerinei sublingual.

Pe langa cele mentionate mai sus, trebuie sa atragem atentia asupra a doua aspecte importante. In primul rand, nu intotdeauna cardiopatia ischemica se manifesta prin durere (angina). Unele categorii de pacienti (ex. o parte dintre pacientii diabetici) pot prezenta ingustari ale arterelor coronare de origine aterosclerotica si cardiopatie ischemica fara a prezenta episoade anginoase, asa numita ischemie miocardica silentioasa. Asemenea celorlalti pacienti, si acestia necesita investigatii si tratament individualizat. Pe de alta parte, ischemia miocardica poate aparea si in absenta stenozelor coronariene aterosclerotice, in conditiile aparitiei dezechilibrului intre aportul si necesarul de oxigen la nivel miocardic, in afectiuni precum stenoza aortica, cardiomiopatia hipertrofica, tahicardii sustinute, boli cardiace congenitate, anemii severe etc.

CE ESTE ATEROSCLEROZA?

Denumim ateroscleroza procesul de depozitare a grasimilor (predominant colesterol) la nivelul peretilor vasculari arteriali, sub forma placilor de aterom, proces insotit de ingustarea treptata a lumenului arterial (scaderea calibrului vascular) si, implicit, de reducerea fluxului sangvin la acest nivel. Procesul aterosclerotic nu afecteaza numai inima si arterele coronare, fiind un proces generalizat la nivelul intregului organism, si putand afecta circulatia cerebrala, arterele membrelor, arterele renale si, virtual, orice alt pat arterial. Manifestarile sunt, de asemenea, legate de localizarea predominanta a leziunilor. Astfel, daca ateromatoza arterelor coronare se poate manifesta prin angina pectorala si infarct miocardic, localizarea la nivelul arterelor carotide (responsabile de irigatia creierului) si ingustarea acestora poate provoca ameteli, lesinuri, pierderi de memorie, tulburari de echilibru, putand culmina cu producerea accidentelor vasculare cerebrale, iar localizarea la nivelul arterelor membrelor inferioare poate fi resimtita sub forma claudicatiei intermitente (dureri, cel mai frecvent gambiere, ce apar dupa o anumita distanta de mers si necesita opriri frecvente).

CARE SUNT SIMPTOMELE?

De la inceput trebuie mentionat ca exista o proportie semnificativa de pacienti la care suspiciunea de afectare coronariana (confirmata sau nu prin investigatii suplimentare) este ridicata in urma unui control de rutina, in absenta aparenta a oricarei simptomatologii. In cazul confirmarii ulterioare a bolii coronariene, vorbim despre ischemie miocardica silentioasa. Exemplul tipic este reprezentat de catre pacientii diabetici, la care intalnim mai frecvent absenta simptomelor tipice, uneori chiar in cazul unor forme de boala coronariana avansata, mergand pana la diagnosticarea retrospectiva a unui infarct miocardic (pe baza aspectului ECG, ecocardiografic si angiografic), despre producerea caruia pacientul nu are cunostiinta si nu poate da detalii.

Manifestarea tipica in cardiopatia ischemica este angina pectorala stabila – definita ca o durere in piept, cel mai frecvent retrosternala sau precordiala, cu caracter constrictiv (gheara, apasare, strivire), de intensitate variata (de la discreta la atroce), acompaniata de durere la nivelul umarului si bratului stang pana in degete (durerea poate iradia si la baza gatului, in mandibula, intre omoplati, rar la nivelul bratului drept sau poate fi limitata la nivelul toracelui anterior). Tipic, durerea apare la efort (mers pe jos, urcatul scarilor, ridicarea unor greutati etc.) sau in conditii de stres emotional intens, are o durata de cateva minute si se remite in repaus sau dupa administrarea (unica sau repetata la cateva minute) a unui comprimat de nitroglicerina sublingual (alternativ se poate administra un puf sublingual, pentru preparatele destinate acestei cai de administrare).
In functie de severitatea afectarii coronariene, precum si de toleranta individuala, durerea poate sa apara numai la eforturi mari, peste gradul de efort depus in mod obisnuit, sau la eforturi mici, interferand cu activitatea obisnuita a pacientului (ex. activitati casnice uzuale, gatit, spalat etc.).

In cazuri mai grave, durerea poate sa apara spontan, aparent fara un factor declansator, in timpul unor activitati nesolicitante, in repaus sau in timpul noptii, trezind pacientul din somn. Raspunsul la administrarea de nitroglicerina in astfel de cazuri este variabil, mergand de la remiterea simptomelor, ameliorarea tranzitorie, pana la absenta oricarui efect. Vorbim in acest caz despre angina pectorala instabila, situatie care denota o afectare severa a patului vascular coronarian si necesita evaluare cardiologica de urgenta.

In cazul obliterarii complete a lumenului unei artere coronare (secundar unui proces de tromboza supraadaugat leziunilor aterosclerotice) se produce oprirea sau scaderea severa a fluxului coronarian in teritoriul miocardic deservit, cu aparitia, in absenta unei circulatii colaterale eficiente (circulatie de suplinire), a necrozei miocardice (moarte celulara) si infarctului miocardic acut. In marea majoritate a cazurilor simptomatologia este reprezentata de aparitia durerii de tip anginos, dar de intensitate mult mai mare, cu durata prelungita (peste 20 minute, uneori ore, zile), care nu cedeaza la administrari repetate de nitroglicerina sublingual. Durerea poate aparea in orice moment al zilei, mai frecvent matinal, atat in repaus cat si dupa efort, fiind precedata adeseori de aparitia de episoade repetate de durere mai putin intensa in zilele (saptamanile) anterioare.

ATENTIE! In cazul aparitiei unei dureri in piept noi, persistente (in cazul pacientilor nediagnosticati) sau a agravarii simptomelor obisnuite trebuie sa va prezentati de urgenta la medic (serviciul de urgenta, medic cardiolog, medic de familie). Aspectul ECG insotit de anamneza si examenul clinic pot conduce in majoritatea cazurilor spre stabilirea sau infirmarea unei cauze coronariene a simptomatologiei dumneavoastra sau pot indica necesitatea efectuarii de investigatii suplimentare. Prezentarea rapida la medic este cruciala in cazul aparitiei unui infarct miocardic acut, situatie in care tratamentul specific administrat in primele minute-ore de la debutul simptomelor amelioreaza semnificativ evolutia ulterioara si prognosticul.
Alte simptome care pot aparea in boala coronariana, dar nu sunt in mod obligatoriu legate de aceasta, sunt oboseala marcata, dispneea (lipsa de aer) de efort si de repaus, palpitatiile, episoadele sincopale etc.

INVESTIGATIILE UZUALE IN DIAGNOSTICUL BOLII CORONARIENE

In cazul in care prezentati simptome sugestive de boala coronariana este necesara adresarea cat mai rapida in vederea evaluarii de catre un medic cardiolog. Consultul va debuta cu intrebari tintite asupra simptomelor dumneavoastra, urmate de un examen clinic amanuntit, care include auscultatia cordului si plamanilor, palparea pulsurilor arteriale, masurarea bilaterala a tensiunii arteriale (TA) etc.
Pasul urmator este reprezentat de efectuarea unei electrocardiograme (ECG) de repaus. Aceasta este o investigatie neinvaziva, nedureroasa, rapida (1-2 minute), prin care se realizeaza inregistrarea activitatii electrice a inimii si se efectueaza prin plasarea unor electrozi la nivelul toracelui anterior al pacientului. Traseul ECG de repaus aduce informatii asupra ritmului, frecventei cardiace precum si asupra posibilelor cauze ale simptomatologiei pacientului.
In acest moment, medicul poate considera suficiente informatiile obtinute sau poate indica necesitatea efectuarii de investigatii suplimentare.

Ecocardiografia este de asemenea o investigatie neinvaziva, care utilizeaza ultrasunetele pentru a evalua activitatea mecanica a inimii. Se realizeaza prin plasarea unui dispozitiv (transducer) pe pieptul pacientului, este lipsita de riscuri si a devenit indispensabila in evaluarea si urmarirea pacientului cu patologie cardiaca (ischemica sau de alta natura). Nu necesita o pregatire prealabila speciala. Ecocardiografele obisnuite permit evaluarea in mod M, bidimensionala si Doppler (pulsat si continuu), prin care se apreciaza dimensiunile cavitatilor cardiace (camerelor inimii), contractilitatea globala si regionala a muschiului cardiac, aspectul si functia valvelor cardiace, viteza fluxului sangvin intracardiac si diferentele de presiune dintre cavitati. Informatiile obtinute au o importanta deosebita atat pentru stabilirea diagnosticului, cat si pentru ghidarea tratamentului.

Testarea ECG de efort sau testul de efort cardiovascular presupune inregistrarea mai multor electrocardiograme in timp ce pacientul face efort fizic. Este, de asemenea, o investigatie neinvaziva, care are la baza principiul necesarului miocardic crescut de oxigen in timpul practicarii efortului fizic. In conditii normale, inima se adapteaza la necesitatile crescute ale organismului in timpul efortului prin cresterea frecventei si contractilitatii cardiace, aceasta atragand dupa sine un necesar crescut de oxigen la nivel miocardic. Acesta este asigurat, pe langa cresterea frecventei cardiace, prin dilatarea compensatorie a arterelor coronare. In conditiile existentei unor stenoze (ingustari) semnificative la nivelul acestora, mecanismele compensatorii ale organismului nu reusesc sa asigure un flux sangvin adecvat, respectiv un aport de oxigen suficient, aceasta traducandu-se prin aparitia modificarilor ECG si/sau a anginei pectorale.
Testarea de efort se realizeaza fie cu ajutorul unei biciclete fixe speciale (cicloergometru - mai frecvent), pe care pacientul pedaleaza in trepte de dificultate crescanda, fie pe un covor rulant ale carui panta si viteza sunt crescute la intervale regulate.
In timpul testarii ECG de efort se realizeaza monitorizarea continua ECG a pacientului prin plasarea unor electrozi la nivelul toracelui anterior si se masoara tensiunea arteriala la intervale prestabilite.
Aparitia anginei, a modificarilor ECG caracteristice sau a aritmiilor semnificative conduce la intreruperea testului.
Testul de efort cardiovascular este utilizat in general pentru diagnosticul pacientului cu suspiciune de boala coronariana la care traseul ECG de repaus este normal sau neconcludent, diagnosticarea pacientilor cu episoade de palpitatii in timpul efortului (nedocumentate), urmarirea ghidarea tratamentului medicamentos, urmarirea periodica dupa stentare sau by-pass aorto-coronarian etc.
Testul de efort nu se efecteaza in prezenta unor afectiuni severe cardiace sau extracardiace cunoscute (ex. infarct miocardic acut, HTA necontrolata, afectare valvulara severa, insuficienta cardiaca decompensata, stari febrile, anemii etc.), cand aspectul ECG nu permite interpretarea rezultatelor (ex. bloc major de ramura stanga), cand pacientul nu poate efectua efort fizic (datorita unor tare organice – ex. gonartroza/coxartroza severa), cand rezultatele testarii la efort nu au potentialul de a influenta sub nici o forma conduita terapeutica.

Monitorizarea Holter ECG reprezinta o investigatie auxiliara in investigarea pacientilor cu boala coronariana in particular si cu afectare cardiaca in general. Este o investigatie neinvaziva care presupune inregistrarea activitatii electrice a inimii pe suport digital, pe o perioada mai lunga (de obicei 24 ore), in timpul activitatii zilnice a pacientului. Este utilizata in scopul surprinderii eventualelor episoade aritmice (tahicardii, extrasistole, fibrilatie atriala, blocuri etc.) la pacientii cu simptomatologie sugestiva (palpitatii, ameteli, lesinuri, episoade de pierdere a constientei), la care electrocardiograma de repaus nu aduce informatii concludente. De asemenea, este utilizata pentru evaluarea riscului de moarte subita cardiaca in urmarirea pacientilor cu afectiuni cardiace specifice (ex. dupa infarct miocardic acut, la pacientii cu cardiomiopatie dilatativa, cardiomiopatie hipertrofica etc.). Cauza acestor tulburari de ritm si de conducere poate fi de natura ischemica sau de alta natura.
Dupa inregistrare, informatiile sunt transferate de pe suportul digital intr-un computer si se realizeaza analiza acestora cu ajutorul unor programe specifice.
Monitorizarea holter ECG prezinta avantajul inregistrarii ritmului cardiac pe o perioada mult mai mare de timp comparativ cu electrocardiograma de repaus (24 ore comparativ cu cateva secunde), cu sanse superioare de a surprinde eventualele aritmii, neavand insa o pondere decisiva in acest sens (ex. se mentine posibilitatea ca simptomele acuzate de pacient, respectiv expresia lor electrocardiografica, sa nu se manifeste in intervalul de timp monitorizat, fiind uneori necesare monitorizari repetate sau pe o perioada mai indelungata).

In urma colectarii datelor rezultate din anamneza, examenul clinic, precum si din investigatiile neinvazive efectuate, medicul dumneavoastra poate indica necesitatea efectuarii unei angiografii coronariene sau a unei angiocoronarografii (sau, mai simplu coronarografii). Aceasta este o investigatie invaziva, care utilizeaza razele X si o substanta de contrast pentru a vizualiza direct arterele coronare. Se efectueaza in cazul unei suspiciuni crescute de boala coronariana si aduce informatii extrem de importante pentru tratamentul necesar. Acesta poate fi medicamentos, interventional cu angioplastie si stentare sau chirurgical, prin by-pass aorto-coronarian .

DE CE TOCMAI EU? FACTORII DE RISC PENTRU APARITIA BOLII CORONARIENE.

Boala cardiovasculara reprezinta cea mai frecventa cauza de deces in randul tarilor dezvoltate, iar dintre acestea aproape 50% se datoreaza bolii coronariene, iar alte 20% accidentelor vasculare cerebrale. In marea majoritate a cazurilor cauza este reprezentata de ateroscleroza vasculara, respectiv de ingustarea lumenului vaselor de sange prin depuneri de grasime (in principal colesterol) la nivelul peretilor acestora. Factorii de risc se definesc ca trasaturi sau caracteristici (clinice, comportamentale, de laborator) care, prin prezenta lor, se asociaza cu un risc crescut de dezvoltare a unei boli de-a lungul evolutiei vietii unui individ. Factorii de risc majori pentru aparitia bolii cardiovasculare pot fi clasificati in nemodificabili, dobanditi prin nastere sau care reflecta caracteristici ce nu pot fi influentate prin interventii externe, respectiv modificabili, asupra carora putem actiona prin abordarea unui regim de viata sanatos si prin medicamentatie adecvata.

Factorii de risc nemodificabili:
Sexul masculin si varsta inaintata – este dovedit faptul ca barbatii au un risc mai mare decat femeile pentru a dezvolta boala cardiovasculara. Riscul creste cu varsta, studiile indicand o crestere semnificativa a acestuia peste 55 ani la barbati, respectiv peste 65 ani in cazul femeilor. Diferenta de 10 ani se datoreaza in buna parte influentelor hormonale cu rol de protectie in cazul femeilor (protectia estrogenica), protectie care se atenueaza si ulterior dispare dupa instalarea menopauzei.
Ereditatea – un istoric familial de boala cardiovasculara (infarct miocardic, moarte subita, accident vascular cerebral), cu aparitie prematura (sub 55 ani la barbati, respectiv sub 65 ani in cazul femeilor), constituie de asemenea un factor de risc major.

Factori de risc modificabili:
Fumatul – atat fumatul activ, dar si cel pasiv, reprezinta unul dintre factorii majori de risc pentru ateroscleroza si aparitia bolilor cardiovasculare, cu formele lor cele mai severe - infarctul miocardic acut, accidentul vascular cerebral, arteriopatia cronica obliteranta etc. Se apreciaza ca un fumator are un risc de 3-4 ori mai mare sa dezvolte cardiopatie ischemica decat un nefumator. Riscul se coreleaza cu numarul de tigarete fumate zilnic si durata fumatului. Aparitia infarctului miocardic acut la tineri are ca principala cauza fumatul.
Hipertensiunea arteriala – cu cat valorile tensiunii arteriale sunt mai crescute, cu atat creste si riscul de aparitie a afectarii cardiovasculare (boala coronariana, infarct miocardic acut, accident vascular cerebral, insuficienta renala cronica, arteriopatie cronica obliteranta etc.). O valoare a TA > 140/90mmHg creste de 2-4 ori riscul de aparitie a bolii cardiace ischemice. Dieta hiposodata (saraca in sare) si medicatia adecvata sunt de mare importanta in controlarea valorilor tensiunii arteriale.
Dislipidemia – se refera la valori crescute ale grasimilor in sange. Hipercolesterolemia este cea mai populara dintre acestea. Un nivel al colesterolului total peste 190mg/dl (sau peste 5mmol/l), respectiv o valoare a trigliceridelor serice peste 150mg/dl (sau peste 1,7mmol/l) se asociaza cu un risc cardiovascular crescut. O dieta adecvata, cu un continut redus de grasimi, poate duce la normalizarea valorilor colesterolului si trigliceridelor, cu reducerea consecutiva a riscului cardiovascular. In celelalte cazuri, este necesara asocierea medicamentatiei hipolipemiante.
Diabetul zaharat – este unul dintre cei mai puternici factori de risc cardiovascular. Riscul de aparitie al bolii cardiace ischemice este de 2-4 ori mai mare la diabetici fata de nediabetici. Riscul este semnificativ crescut de persistenta unui control glicemic suboptimal (prezenta valorilor mari ale glicemiei). O caracteristica importanta a diabetului zaharat este asocierea frecventa a mai multor factori de risc. Astfel, pacientii diabetici sufera adesea de obezitate, hipertensiune arteriala, dislipidemie, sedentarism asociat, o parte dintre ei (mai ales barbatii) fiind si fumatori. Aceasta acumulare a factorilor de risc duce la o probabilitate extrem de mare de aparitie a bolilor cardiovasculare.
Obezitatea – se apreciaza prin indicele de masa corporala (IMC) si se defineste printr-o valoare a acestuia peste 30kg/m² suprafata corporala. Se asociaza frecvent cu hipertensiunea arteriala, dislipidemia, insulino-rezistenta si diabetul zaharat. Obezitatea se asociaza cu cresterea mortalitatii globale si cu cresterea mortalitatii cardiovasculare in special.
Sedentarismul – o activitate fizica regulata, cu o durata de minimum 30 de minute/zi reprezinta o masura eficienta de prevenire a aparitiei bolilor cardiovasculare.
Alcoolul – consumul de alcool in cantitati mici (pana la un pahar de vin pe zi) poate avea efecte favorabile asupra organismului. Pe de alta parte, consumul bauturilor alcoolice in cantitati mai mari si pe perioade indelungate este in mod cert daunator, putand afecta atat inima (prin cresterea trigliceridelor, cresterea valorilor tensiunii arteriale, aparitia cardiomiopatiei dilatative si insuficientei cardiace), cat si alte organe: ficatul – cu aparitia hepatosteatozei, hepatitei si cirozei etanolice; creste riscul de aparitie al accidentelor vasculare cerebrale; favorizeaza aparitia anumitor tipuri de dementa; favorizeaza aparitia atat a hipo- cat si a hiperglicemiilor la pacientii cu diabet zaharat etc.

CUM TREBUIE SA PROCEDATI?

1. Daca sunteti fumator, intrerupeti imediat fumatul si evitati sa stati intr-un mediu in care se fumeaza. In Timisoara, cei care doresc sa renunte la fumat si necesita ajutor specializat se pot adresa Ambulatoriului de Specialitate al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă nr.1 şi Centrului de Consiliere pentru Renunţare la Fumat din cadrul Spitalului Clinic de Boli Infecto-Contagioase „Victor Babeş”. Informatii suplimentare, adrese si numere de contact puteti gasi pe site-ul Centrului National pentru Renuntare la Fumat www.stopfumat.eu.

2. Adoptati o dieta sanatoasa. Daca sunteti supraponderal(a), stabiliti-va o dieta cu numar scazut de calorii, care sa contina predominant fructe si legume, cereale integrale, alimente cu un continut ridicat de nutrienti si vitamine dar cu putine calorii.
Evitati dulciurile concentrate, alimentele cu continut ridicat de grasimi saturate (carne de porc, oaie, ficat, creier, carnati, sunca, unt, smantana, frisca etc.). Favorizati consumul de grasimi mono- si polinesaturate (ulei de floarea soarelui, masline, carne de peste etc). Limitati consumul de oua la 4-5/saptamana (mai putin in cazul unor valori crescute ale colesterolului).

3. Sedentarismul reprezinta un important factor de risc cardiovascular. Adoptati un regim de viata care sa includa minimum 30 minute de miscare zilnic. Mersul pe jos pe distante progresiv mai lungi, practicarea diferitelor exercitii fizice, practicarea regulata a diverselor activitati sportive (de la mersul pe bicicleta, inot, pana la sporturi mai solicitante), toate acestea va ajuta sa va imbunatatiti conditia fizica, sa va mentineti greutatea sau sa slabiti, amelioreaza profilul lipidic, imbunatatesc controlul tensiunii arteriale, diminueaza gradul de insulinorezistenta si imbunatatesc controlul glicemic etc., diminuand semnificativ riscul cardiovascular global.

4. Daca sunteti hipertensiv, adoptati o dieta hiposodata (saraca in sare). Nu adaugati sare in mancare si evitati consumul alimentelor bogate in sare (ex. branza telemea, muraturi, conserve, afumaturi etc.). Evitati eforturile marcate dar initiati un program de activitate fizica regulata, progresiva. Se recomanda mersul pe jos (cu parcurgerea zilnica a unor distante tot mai mari), eventual activitati sportive putin solicitante ca inotul si mersul pe bicicleta (cand sunt posibile). Consultati un cardiolog in vederea stabilirii unei scheme de tratament eficiente si efectuati controale periodice. Nu intrerupeti si nu modificati tratamentul decat la indicatia medicului cardiolog.

5. Daca suferiti de diabet zaharat efectuati controale periodice in vederea stabilirii unei scheme de tratament optime. Tratamentul poate presupune in unele cazuri numai o dieta riguroasa, in altele asocierea medicatiei orale antidiabetice si/sau tratamentul cu insulina. Indiferent de situatie este important de stiut ca mentinerea unei glicemii cat mai apropiate de valorile normale pe tot parcursul zilei se coreleaza cu o scadere importanta a riscului cardiovascular si complicatiilor bolilor cardiovasculare. Determinati-va cat mai frecvent glicemia (foarte folositoare este utilizarea unui glucometru personal), si periodic hemoglobina glicozilata (reflecta controlul glicemic pe o perioada de timp mai indelungata). Deoarece pacientii diabetici sufera adesea si de alte afectiuni (hipertensiune, obezitate, dislipidemie etc.) este foarte importanta adoptarea unui regim de viata adecvat si tratamentul corespunzator al acestora.

6. In cazul in care sunteti dislipidemic(a) reduceti consumul de grasimi animale saturate (carne de porc si preparate, carne de oaie, unt, smantana, frisca, oua, lapte integral etc) in favoarea grasimilor nesaturate (carne de peste, uleiuri vegetale - floarea soarelui, masline, porumb etc.) si adoptati un regim bogat in fructe si legume. Evitati consumul dulciurilor concentrate. Adoptati un program sistematizat de activitate fizica. Consultati medicul in vederea stabilirii medicatiei necesare. Determinati-va periodic valorile serice ale colesterolului (total, respectiv cu fractiunile sale – LDLc, HDLc) si hemoglobina glicozilata .

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS.

Cele mai utilizate medicamente in tratamentul cardiopatiei ischemice sunt betablocantele, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), blocantii canalelor de calciu, sartanii, antiagregantele plachetare, nitratii, statinele.
Betablocantele (metoprolol, bisoprolol, carvedilol, nebivolol, betaxolol etc.) sunt medicamente esentiale in tratamentul cardiopatiei ischemice. Ele contracareaza efectele stimularii simpatice la nivelul inimii, actionand in principal prin scaderea frecventei si contractilitatii cardiace, ceea ce are ca efect efect scaderea necesarului de oxigen la nivel miocardic. S-a dovedit ca admnistrarea betablocantelor dupa un infarct miocardic acut reduce in mod semnificativ mortalitatea pe termen lung. In afara cardiopatiei ischemice, betablocantele au numeroase indicatii in tratamentul insuficientei cardiace, diverselor aritmii, cardiomiopatii etc. Principalele contraindicatii se refera la bradicardii semnificative, tulburari de conducere, afectiuni pulmonare (astm bronsic, BPOC etc.), arteriopatii obliterante in stadiu avansat etc.
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) (captopril, enalapril, ramipril, perindopril, quinapril, zofenopril, benazepril etc), sunt medicamente cu actiune vasodilatatoare, cu indicatii multiple in tratamentul cardiopatiei ischemice, HTA, infarctului miocardic acut, insuficientei cardiace, nefropatiei diabetice etc. Principalele reactii adverse sunt tusea seaca si, rar, angioedemul. In caz de aparitie a acestora se inlocuiesc de obicei cu sartanii. De asemenea, in cursul tratamentului poate aparea o inrautatire a functiei renale.
Sartanii (losartan, valsartan, telmisartan, irbesartan, olmesartan) au mecanism de actiune si indicatii asemanatoare inhibitorilor enzimei de conversie. Pot reprezenta prima optiune de tratament sau pot reprezenta o alternativa in cazul aparitiei tusei sunb tratament cu IECA.
Antiagregantele plachetare (aspirina, clopidogrel, mai rar ticlopidina) sunt medicamente care actioneaza prin impiedicarea formarii cheagurilor de sange la nivelul arterelor coronare, prevenind astfel aparitia infarctului miocardic acut. La pacientii cu cardiopatie ischemica fara contraindicatii, aspirina se admnistreaza toata viata, in doze de 75-325mg/zi. Principalele precautii se refera la pacientii cu istoric de ulcer gastro-duodenal, hemoragii digestive si alergii. In aceste cazuri medicul dumneavoastra poate opta pentru neadministrarea sau inlocuirea aspirinei cu un alt antiagregant plachetar (ex. clopidogrel).
Statinele (simvastatina, atorvastatina, rosuvastatina etc) si fibratii (fenofibrat, bezafibrat) si inhibitorii absorbtiei intestinale a colesterolului (ezetimib) sunt medicamente ce au ca efect reducerea nivelului colesterolului, respectiv trigliceridelor in sange, reducerea depunerilor de grasimi la nivelul peretilor arterelor coronare, stabilizarea si chiar reducerea placilor de arterom deja existente. In timpul tratamentului se urmaresc enzimele hepatice si simptomele musculare.
Nitratii sunt medicamente ce produc dilatarea arterelor coronare. Nitratii cu actiune imediata (Nitroglicerina comprimate, Nitromint – spray) se administreaza sublingual in timpul crizelor anginoase, eventual repetat dupa cateva minute in cazul in care simptomele nu se remit. Nitratii cu actiune prelungita (retard) se administreaza oral o data sau de doua ori pe zi la pacientii cu crize frecvente de angina pectorala.
Blocantii canalelor de calciu (nefedipina, amlodipina, felodipina, veerapamil, diltiazem) se folosesc, de asemenea, in tratamentul cardiopatiei ischemice si al hipertensiunii arteriale. Au un rol deosebit de important in tratamentul anginei vasospastice (in care mecanismul principal in aparitia anginei este spasmul coronarian). Unele dintre ele (verapamil, diltiazem) sunt utilizate pentru controlul frecventei cardiace in tahiaritmii.
Alte medicamente utilizate in tratamentul cardiopatiei ischemice sunt trimetazidina (agent metabolic), ivabradina (scade frecventa cardiaca si poate constitui, uneori, o alternativa la betablocante). Medicatia trombolitica si anticoagulanta se administreaza numai pacientilor internati in spital.

TRATAMENTUL INTERVENTIONAL.

Dupa efectuarea prealabila a unei coronarografii diagnostice, medicul poate indica necesitatea efectuarii angioplastiei coronariene, urmata in cele mai multe cazuri de procedura de stentare. Dupa identificarea leziunii (stenozei) considerata responsabila de simptomele dumneavoastra, se procedeaza la introducerea unui cateter special, prevazut cu un balonas, care este pozitionat la nivelul zonei de stenoza. Ulterior, prin umflarea balonasului, se produce dilatarea zonei de stenoza, prin aplatizarea si impingerea in lateral a placii de aterom si a peretilor arterei coronare, avand ca rezultat ameliorarea semnificativa a fluxului sangvin la acest nivel. Procedura este finalizata, cel mai frecvent prin plasarea unui stent. Stenturile sunt dispozitive de mici dimensiuni, asemanatoare unor arcuri, care se introduc in interiorul arterei coronare cu ajutorul unor catetere cu balonas si se plaseaza la nivelul zonei afectate. Balonasul este umflat pentru a expanda stentul si pentru a comprima placa de aterom responsabila de aparitia stenozei. Apoi balonasul este dezumflat si cateterul retras, stentul ramanand permanent, pentru a mentine vasul deschis si a scadea riscul de aparitie a restenozei (reingustarii) acestuia.
In timpul unei proceduri se pot aborda una sau mai multe stenoze si pot fi necesare unul sau mai multe stenturi.

TRATAMENTUL CHIRURGICAL

In urma efectuarii angiocoronarografiei, in cazul evidentierii unor leziuni coronariene complexe, care nu pot fi tratate prin angioplastie, medicul dumneavoastra poate decide ca tratamentul optim in cazul dumneavoastra este reprezentat de interventia chirurgicala, respectiv de chirugia de by-pass aorto-coronarian. Aceasta este o interventie chirurgicala majora, care va fi efectuara ulterior de catre un chirurg cardio-vascular. Asa cum ii spune si numele, operatia consta in realizarea unor derivatii (by-pass-uri) care sa ocoleasca stenozele (sau, in unele cazuri, ocluziile) coronariene, cu restabilirea unui flux sangvin adecvat distal de leziuni. In acest scop se utilizeaza cel mai frecvent una sau ambele artere mamare interne (artere toracice, localizate in vecinatatea sternului), venele safene (de la nivelul gambelor), mai rar arterele radiale, gastroepiploice etc. Operatia se efectueaza in anestezie generala, iar recuperarea necesita un timp mai indelungat (saptamani - luni). In general, pacientul este externat din spital la 7-10 zile postoperator.
In unele cazuri, atat angioplastia cu stentare cat si operatia de by-pass pot reprezenta optiuni terapeutice viabile. In aceste situatii, decizia terapeutica este luata in urma consultarii cardiologului interventionist cu medicul chirurg cardiovascular, respectiv a informarii adecvate a pacientului in privinta riscurilor si beneficiilor potentiale, o pondere deciziva avand-o dorinta pacientului.


Cardiopro 1 Cardiopro 2 Cardiopro 3
$('#fade').cycle();
Harta site
Cardiologie - Cardio - Inima - Clinica privata - Angina pectorala - Infarct miocardic - Stent - Coronarografie - Angiocoronarografie - Clinica privata - Hipertensiune arteriala - Insuficienta cardiaca - Aritmii - Fibrilatie atriala - Coronare - Circulatie coronariana - Angioplastie - Boli cardiovasculare - Cardiolife - Drug eluting stent - ECG - Electrocardiograma - Ecografie cardiaca - Ecocardiografie - Test de efort - Holter - Consultatie - Fibrom uterin - Embolizari - Stimulator cardiac - Defibrilator cardiac - Pacient - Spital privat - Doctor - Bogdan Mut - Milovan Slovanski - Cristian Dina